Obiectivele specializării au la bază strategia de protecţia mediului, conceptele în menţinerea calităţii şi eficienţei componentelor mediului înconjurător. Abordarea integrată a obictivelor specializării reflectă strategia de protecţia mediului în care un rol important revine politicii de mediu în agricultură, care să corespundă situaţiei sau conjuncturii interne şi efectului acţiunii şi responsabilităţii diferitelor segmente ale societăţii. Practica inginerească în mediul agricol îşi propune să găsească soluţii care să intervină favorabil în relaţia dintre activităţile umane şi mediul înconjurător, soluţiile propuse urmând să dezvolte efectele favorabile şi să minimalizeze impactul negativ asupra mediului. Acest obiectiv se realizează prin practici, metode, tehnici şi tehnologii la nivel conceptual şi la nivel practic. Problemele de protecţia mediului au căpătat o prioritate deosebită, începând cu tehnologiile ecologice de proces şi terminând cu activitatea de monitoring a mediului. În această direcţie, ingineria mediului în agricultură abordează evaluarea impactului ecologic, reglementările tehnice privind calitatea factorilor de mediu în protecţia resurselor de apă, de aer şi sol, criteriile de elaborare a unor tehnologii nepoluante şi monitoringul mediului agricol. Toate acestea se vor regăsi într-o concepţie integrată în planul de învăţământ al specializării propuse spre autorizare în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Agricole, Inginerie Alimentară şi Protecţia Mediului. Scopul specializării Ingineria şi Protecţia Mediului în Agricultură este acela de a reuşi prin metode, tehnici, echipamente şi tehnologii, să coroboreze orice activitate umană cu menţinerea nealterată a condiţiilor de calitate ale mediului înconjurător. Aceasta impune elaborarea unor limite pentru o serie de indicatori de calitate ce caracterizează mediul agricol ca verigă a mediului înconjurător. Toate activităţile umane sunt posibile surse de risc pentru mediul natural, inclusiv activitatea în agricultură. Evaluarea integrată a riscului este sistematic identificată şi analizată, astfel încât să se poată face opţiuni raţionale privind reducerea riscului, asigurându-se o gestionare integrată şi sigură a mediului. Studii la nivel regional, continental şi planetar au identificat un număr de probleme majore ale mediului înconjurător în general şi ale celui agricol în special, care afectează ansamblul componentelor de mediu şi activitatea în agricultură. Specializării Ingineria şi Protecţia Mediului în Agricultură îi revine sarcina ca, prin măsuri concrete şi prin multiplicarea activităţilor practice, să diminueze impactul negativ al problemelor majore cu care se confruntă mediul agricol. Problemele majore privind schimbările climatice, poluarea atmosferei, managementul apelor, degradarea forestieră, ca şi probleme legate de reducerea impactului deşeurilor, reconstrucţia ecologică îşi găsesc soluţia în monitorizarea evoluţiei proceselor şi fenomenelor, delimitarea zonelor afectate şi evidenţierea pagubelor, adoptarea unor măsuri şi practici în agricultură care să promoveze tehnologii eficiente şi consum redus de resurse.